Lecţia 3

0301. Vocabular

ἀδελφός, ὁ » frate

ἄνθρωπος, ὁ » om

ἀπόστολος, ὁ » trimis, sol, apostol

δοῦλος, ὁ » sclav, rob, slujitor, slugă

δῶρον, τὸ » dar, cadou

θάνατος, ὁ » moarte

ἱερόν, τὸ » sanctuar, templu

ἵππος, ὁ » cal

καὶ » conj. şi

λόγος, ὁ » cuvânt

νόμος, ὁ » lege

οἶκος, ὁ » casă, locuinţă

υἱός, ὁ » fiu

0302. Substantive de declinarea a II-a

Există trei declinări în limba greacă. Vom studia mai întâi declinarea a II-a deoarece este mai uşoară şi cuprinde un număr mai mare de substantive comune.

0303. În limba greacă nu există articol nehotărât, astfel că ἀδελφός, de exemplu, poate înseamna frate sau un frate.

0304. În limba greacă, substantivul are gen, număr şi caz. Genul substantivelor trebuie adeseori să fie verificat pentru substantivul în cauză. Putem spune totuşi că aproape toate substantivele de declinarea a II-a care se termină în -ος sunt masculine şi că toate substantivele de declinarea a II-a care se termină în -ον sunt neutre.

0305. Genul substantivelor este indicat în vocabular prin articolul plasat înaintea substantivului. Articolul în limba greacă are următoarele forme:

ὁ       -        pentru masculin

ἡ       -        pentru feminin

τό      -        pentru neutru

Observaţie: când spunem articol, cu referire la limba greacă, înţelegem că este vorba de aticolul hotarât, căci articol nehotărât nu există.

0306. Există, în principal, două numere, singular şi plural. Verbele se acordă cu subiectul lor în număr.

Noţiuni suplimentare

0307. Există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ şi vocativ.

0308. Declinarea substantivului ἄνθρωπος, ὁ

	Singular	Plural
Nominativ	ἄνθρωπος	ἄνθρωποι
Genitiv	ἀνθρώπου	ἀνθρώπων
Dativ	ἀνθρώπῳ	ἀνθρώποις
Acuzativ	ἄνθρωπον	ἀνθρώπους
Vocativ	ἄνθροπε	ἄνθρωποι

Studentul va observa cu grijă cum se aplică principiile accentului la acest substantiv şi la alte substantive. La pronunţare, accentul trebuie aplicat cu atenţie pe silaba unde acesta este indicat.

0309. Rădăcina unui substantiv este acea parte a substantivului care rămâne neschimbată atunci când sunt adăugate diferitele terminaţii. Rădăcina lui ἄνθρωπος  este ἄνθρωπο-, şi, la toate celelalte substantive de declinarea a II-a, rădăcina se termină în -ο. De aceea, declinarea a II-a este uneori numită declinarea în o. Dar acest o final devine atât de mascat atunci când terminaţiile intră în combinaţie cu el, încât este mai convenabil să se considere că rădăcina lui ἄνθρωπος este ἄνθρωπ-, iar -ος, -ου, etc., sunt terminaţiile. Oricum, trebuie observat că „o” (împreună cu corespondentul lui lung „ω”) este vocala caracteristică pentru ultima silabă a substantivelor de declinarea a II-a.

0310. Subiectul unei propoziţii este la cazul nominativ. Astfel, ἀπόστολος γινώσκει înseamnă un apostol cunoaşte.

0311. Obiectul unui verb tranzitiv este la cazul acuzativ. Astfel, βλέπω ἄνθρωπον înseamnă eu văd un om.

0312. Cazul genitiv exprimă posesia. Astfel, λόγοι ἀποστόλων înseamnă cuvinte de apostoli (sau cuvinte ale unor apostoli). Cazul genitiv mai are însă şi alte utilizări importante, care vor fi învăţate de-a lungul procesului de studiu. (Funcţiile ablativului din limba latină sunt împărţite în limba greacă între genitiv şi dativ).

0313. Dativul este cazul obiectului indirect. Astfel, λέγω λόγον ἀποστόλοις înseamnă eu spun un cuvânt unor apostoli. Dativul are însă multe alte utilizări importante, care vor fi învăţate pe măsură ce acest studiu avansează.

0314. Vocativul este cazul adresării directe. Astfel, ἀδελφέ, βλέπομεν înseamnă frate, vedem. La plural, cazul vocativ la toate declinările este identic ca formă cu nominativul. Vocativul plural poate fi deci omis în paradigmele de învăţare.

0315. Declinarea substantivului λόγος, ὁ

	Singular	Plural
Nominativ	λόγος	λόγοι
Genitiv	λόγου	λόγων
Dativ	λόγῳ	λόγοις
Acuzativ	λόγον	λόγους
Vocativ	λόγε	λόγοι

0316. Declinarea substantivului δοῦλος, ὁ

	Singular	Plural
Nominativ	Δοῦλος	δοῦλοι
Genitiv	Δούλου	δούλων
Dativ	Δούλῳ	δούλοις
Acuzativ	Δοῦλον	δούλους
Vocativ	Δοῦλε	δοῦλοι

Substantivele λόγος şi δοῦλος diferă de ἄνθρωπος numai prin aceea că accentul este diferit la nominativ singular şi, de aceea, aplicarea regulilor generale ale accentului este diferită.

0317. Declinarea substantivului υἱός

	Singular	Plural
Nominativ	υἱός	υἱοί
Genitiv	υἱοῦ	υἱῷν
Dativ	υἱῷ	υἱοῖς
Acuzativ	υἱόν	υἱούς
Vocativ	υἱέ	υἱοί

0318. Aici, regula accentului la substantiv cere ca accentul să stea pe ultima silabă în toate cazurile, deoarece acolo s-a aflat la nominativ singular. Dar care accent să fie? Regulile generale ale accentului răspund la această întrebare dacă ultima silabă este scurtă: desigur, pe o silabă ultimă scurtă poate sta numai accentul ascuţit, şi nu cel circumflex. Dar acolo unde ultima silabă este lungă, regulile generale ale accentului permit atât accentul ascuţit cât şi pe cel circumflex. Este deci necesară o regulă specială; aceasta este după cum urmează:

La declinarea a II-a, atunci când ultima silabă este accentuată, ea are accent circumflex atât la genitiv cât şi la dativ, singular şi plural, la toate celelalte cazuri accentul fiind ascuţit.

Observaţie: „Celelalte cazuri” se referă de fapt numai la acuzativ plural, căci, la nominativ şi vocativ singular şi plural şi la acuzativ singular, regulile generale ale accentului interzic oricum accentul circumflex, ultima silabă fiind scurtă în toate aceste cazuri.

0319. Declinarea substantivului δῶρον, τό

	Singular	Plural
N, V	Δῶρον	δῶρα
G	Δώρου	δώρων
D	Δώρῳ	δώροις
A	Δῶρον	δῶρα

Se va observa că δῶρον este un substantiv neutru. La toate substantivele neutre, la toate declinările, forma vocativului şi acuzativului, atât la singular cât şi la plural, este identică cu nominativul, iar nominativul, vocativul şi acuzativul plural se termină întotdeauna în α scurt.

0320. Ordinea cuvintelor

Ordinea normală a cuvintelor în propoziţia greacă este ca şi în limba română: subiect -> predicat -> obiect. Nu există o tendinţă specială, ca în latină, de a plasa verbul la sfârşitul propoziţiei. Totuşi, ordinea cuvintelor în limba greacă poate varia, pentru scopuri de emfază sau eufonie. Astfel, propoziţia un apostol spune un cuvânt este redată în mod normal astfel: ἀπόστολος λέγει λόγον. În acelaşi timp însă, formele λέγει ἀπόστολος λόγον sau λόγον λέγει ἀπόστολος sunt perfect posibile. Vom înţelege deci ce rol are fiecare cuvânt într-o propoziţie în limba greacă ţinând seama de terminaţii şi nu de ordinea cuvintelor.

0321. Particula ν flotantă

Când terminaţia -ουσι a persoanei a III-a plural a verbului se află fie înaintea unei vocale, fie la sfârşit de propoziţie, i se adaugă un ν, numit ν flotant. Astfel, avem βλέπουσιν ἀποστόλους. Uneori se adaugă un ν flotant chiar şi înaintea unui cuvânt care începe cu o consoană. Astfel, atât λύουσι δούλους cât şi λύουσιν δούλους sunt corecte. Nu trebuie să se presupună că acest ν flotant apare la sfârşitul fiecărui verb care se termină într-o vocală atunci când cuvântul următor începe cu o vocală. Dimpotrivă, el apare doar în foarte puţine situaţii, care trebuie asimilate pe măsură ce sunt întâlnite.

0322. Exerciţii

A. Traduceţi în limba română:

(Notă: până când se va studia articolul, frazele concepute pentru exerciţiile de traducere ar putea părea - şi unele din ele chiar sunt - puţin cam forţate ca sens, tocmai din pricina lipsei articolului. Subliniem că, pentru moment, nu logica alcătuirii frazelor este ceea ce ne interesează, ci exersarea acelor noţiuni şi cuvinte care fac obiectul studiului nostru până în acest moment).

1.    ἄνθρωπος βλέπει οἶκον.

2.    υἱὸς δούλου γράφει λόγους.

3.    ἀπόστολοι διδάσκουσιν ἀνθρώπους.

4.    λύουσιν ἄνθρωποι ἵππους.

5.    δοῦλος λαμβάνει δῶρον.

6.    οἴκους λαμβανουσιν ἀδελφοὶ δούλων.

7.    δούλους λαμβάνουσι ἀδελφοὶ καὶ οἴκους.

8.    βλέπομεν ἱερὰ καὶ οἴκους.

9.    ἀποστόλους βλέπω καὶ ἀδελφούς.

10.  λόγον γράφεις ἀποστόλῳ.

11.  διδάσκει δοῦλον.

12.  λόγον λέγει ἀποστόλῳ ἀδελφός.

13.  ἀδελφός ἀποστόλων βλέπει ἵππον.

14.  ἀπόστολοι γινώσκουσι νόμον καὶ λύουσι δούλους.

15.  λαμβάνει δοῦλος λόγον θανάτου.

16.  ἔχετε δούλους καὶ ἵππους.

B. Traduceţi în limba greacă:

1. Un slujitor scrie cuvinte.

2. Un fiu vede o casă.

3. Nişte fraţi dezleagă cai.

4. Nişte fraţi primesc daruri.

5. Nişte apostoli văd un slujitor.

6. Nişte oameni spun unui frate cuvinte de moarte.

7. Vedem un templu şi nişte daruri.

8. Nişte oameni văd slujitori şi cai ai unui frate şi case ale unor apostoli şi ale unor fii de slujitori.

9. Cuvinte de lege scriem unor fraţi; cuvânt de moarte au spus ei unui apostol.

10. Eu văd temple şi case.

11. Cunoaşteţi voi un apostol ?

12. Oamenii primesc daruri ale unui apostol.

13. Tu scrii lege iar el spune cuvinte.

14. Ei învaţă pe nişte fii şi fraţi ai unor slujitori şi primesc daruri.

15. Eu cunosc nişte fii de apostoli.

Important: Rezolvaţi mai întâi exerciţiile preliminare (ce vor fi trimise separat fiecărui student) şi apoi exerciţiile de traducere şi trimiteţi-le instructorului pentru evaluare.